| 1.
|
FANF'ARĂ, fanfare, s.f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) si de percuţie. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (Înv.) Compoziţie muzicală executată de o fanfară (1) sau la un instrument de suflat. - Din fr. fanfare.
Sursă
: DEX'98
(39363)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
FANF'ARĂ s. muzică, (rar) capelă. (În parc cânta ~.)
Sursă
: Sinonime
(183596)
- siveco |
| |
| 3.
|
fanf'ară s. f., g.-d. art fanf'arei; pl. fanf'are
Sursă
: DOR
(245311)
- siveco |
| |
| 4.
|
FANF'AR//Ă ~e f. 1) Orchestră constând din interpreţi care cântă la instrumente de suflat si de percuţie. 2) Piesă muzicală executată de un astfel de ansamblu. /<fr. fanfare
Sursă
: NODEX
(334253)
- siveco |
| |
|
|